Pastele si istoria sa pe meleagurile romanesti
23 aprilie, 2011 Fara comentariiDeşi la fel ca majoritatea sărbătorilor şi Paştele are origini cre
ştine, de fapt aceasta a fost o sărbătoare păgână. Vechii saxoni au sărbătorit venirea primăverii aducând omagii zeiţei primăverii, Eastre. Când în secolul al II-lea misionarii creştini au ajuns în mijlocul triburilor nordice cu serbările lor păgâne, au încercat să îi convertească la creştinism. Au reuşit, însă numai într-o măsură oarecare. Pentru noii creştini interdicţia de a-şi serba vechile sărbători păgâne ar fi însemnat moartea. Pentru a salva vieţi, misionarii au decis să îsi popularizeze mesajul religios incet, permiţând populaţiilor să îşi continue celebrările păgâne, însă acestea trebuiau să fie în maniera creştină. Asa cum s-a întâmplat, sărbătoarea păgână Eastre avea loc la aceeaşi dată ca şi sărbătoarea creştină a renaşterii Domnului.
Astfel s-a alterat festivalul însăşi, devenind o sărbătoare creştină, iar numele vechi de Eastre s-a schimbat în varianta modernă de Easter (Paătele în limba engleză). Procesiunea de la miezul noptii: Slujba de Înviere începe de la miezul nopţii, aşa este încă din Evul Mediu, când oamenii aşteptau răsăritul soarelui pentru a se porni în procesiune spre biserică.
Ritualuri de stropit : Binecunoscut obicei pascal este stropitul fetelor, în a doua zi de Paşti. Fetele sunt stropite în Ardeal cu apă de colonie, obicei unguresc, iar în Polonia, Germania şi Ucraina, fetele se stropesc cu apă. Pe lângă udat se fac şi urări de sănătate de vreme ce se crede că zăpada topită le face mai frumoase şi este aducătoare de noroc. Conform credinţei religioase, obiceiul îşi are rădăcinile în faptul că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii Domnului.
Haine noi: În occident, şi mai ales englezii îşi cumpără haine noi, iar irlandezii participă la concursuri de dans cu premii. În Franţa nu se trag clopotele între Vinerea Mare şi Duminica Paştilor. În Suedia, copiii dau scrisori vecinilor şi primesc de la aceştia dulciuri sau bani, obicei asemănător cu cel de Halloween: “trick or treat”.
Paştele: După Crăciun, cea mai frumoasă sărbătoare de familie este Paştele.
Cum iarna este încântator peisajul acoperit cu zăpadă, bradul împodobit din mijlocul casei, la fel ne încântă şi primele miresme primăvaratice. La fel au simţit oamenii din vremuri străvechi. Primăvara înseamnă renaşterea naturii. Nu este doar o simplă întâmplare faptul că în vremuri păgâne, începutul de an se sărbătorea odată cu venirea primăverii. Sărbătoarea Paştelui este deci şi sărbătoarea primăverii. Deja din secolul al II-lea avem date despre sărbătorirea Paştelui, tradiţii pe de o parte creştine, pe de altă parte păgâne.
Paştele este sărbătoarea creştină a Învierii Domnului. Ultima săptămână a postului care precede sărbătoarea este săptămâna Mare, care începe cu duminica Floriilor şi se termină cu duminica pascală. Sărbătoarea începe de fapt cu duminica Floriilor, când se sărbătoreşte intrarea lui Hristor în Ierusalim. Săptămâna Mare are menirea împărtăşirii chinurilor lui Iisus. În această săptămână se termină postul de 40 de zile, şi natura renaşte. În ziua de joi a săptămânii Mari, clopotele încetează să mai bată, vor mai bate doar Sâmbăta Mare. Această zi este totodată şi începutul chinurilor Mântuitorului. Vinerea este ziua răstignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Ziua de vineri era considerată mereu zi fără noroc. În această zi nu se obişnuiau muncile legate de cultivarea pământului sau de creşterea animalelor,
nu se aprindea foc şi nu se cocea pâine. Se obişnuia ca în ziua de vineri să se facă o baie în zori în pârâu. Cine păstra tradiţia se spunea că va avea noroc tot anul.
Sărbătoarea Paştelui începe în după -masa zilei de sâmbătă. Se termină postul de 40 de zile și clopotele încep să bată din nou. Cel mai important moment al zilei este sfințirea apei botezătoare la biserică. Se spunea că prima persoană care urmează să fie botezată
cu aceasta apă “nouă” va avea noroc toată viața. Apa prezenta un rol important și duminica. Se spunea că prima persoană care apucă să ia apă de la fântână va avea noroc. Oamenii obișnuiau să pună ouă roșii în apă și obișnuiau să se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. Printre tradiții era și sfințirea bucatelor. Creștinii mergeau la biserică ducând mancarea și vinul pregătit pentru a fi sfințite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. În unele regiuni această tradiție este vie și în zilele noastre. Se spunea că dacă găinile apucă să mănânce din rămășițele acestor mâncăruri, vor oua mult.
O altă tradiție spunea că oul sfințit să fie consumat în mijlocul familiei, pentru ca în cazul în care careva s-ar rătăci, să iși amintească cu cine a mâncat și să își regăsească calea spre casă. Modernismul astăzi în mâncarea tradițională de Paști îl reprezintă carnea de miel pregătită dupaămai multe rețete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos. Oul simbolizează renașterea. În unele regiuni, ziua de luni este ziua stropitului. Aceasta tradiție își are rădăcinile în credința în forțele purificatoare și fertilizatoare ale apei. În unele țări, în loc de stropit se obișnuiește folosirea nuielei în sensul că se aplicau câteva lovituri fetelor tinere. Pentru ambele fapte, baieților li se cuvenea un ou vopsit. Ouăle roșii aveau menirea de a ține răul departe și simbolizau sângele lui Hristos. Iepurașul aducător de ouă roșii provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitatea.
Data sarbatoririi Pastelui : Înainte de anul 325 i.H., Paștele se sărbătorea în diferitele zile ale săptămânii, chiar și vinerea, sâmbăta și duminica. În acel an, s-a convocat consiliul de la Nicaea de către împăratul Constantin. A emis legea pascală care stabilea ca această sărbătoare să aibă loc în prima duminică după lună plină de sau după echinoxul de primăvară sau prima zi de primăvară. Astfel, Paștele trebuie sărbătorit într-o dumincă între data de 22 martie și 25 aprilie. Data este legata de ciclul lunii.
Simboluri pascale: Crucea. Crucea este simbolul crucificării, opusul Învierii. Totusi, la consiliul de la Nicaea, în anul 325 i.H., Constantin a decretat că întocmai crucea să fie simbolul oficial al creștinismului. Crucea nu este numai simbolul pascal, dar este utilizată foarte mult de biserica catolică, ca simbol al credinței.
Iepurașul: Iepurașul nu este o inovație modernă. Simbolul provine încă din vremea festivalurilor păgâne de Eastre. Simbolul pământesc al zeiței Eastre era iepurele. Germanii au adus cu ei simbolul iepurașului pascal în America. Numai după războiul civil devine răspândit ca fiind simbol creștin. De fapt sărbătoarea Paștelui nu era celebrată în America până la acea dată. Ceea ce ține de tradiția modernă este faptul că iepurașul aducător de ouă roșii provine de pe meleaguri germane și simbolizează fertilitatea.
• prof. Alina ROGOBETE,
Şcoala cu clasele I-VIII Tudor Vladimirescu Drăgăşani, Vâlcea