OLIMPIU ORZA: “Am atât de multe de pictat,că nu am timp să mor!”
9 august, 2011 Fara comentariiPr
ofesor şi artist plastic, Olimpiu Orza (foto) s-a născut la data de 14 februarie 1944, în oraşul Turda, din judeţul Cluj. După ce a absolvit Facultatea de Arte Plastice Cluj şi Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, în 1965, a devenit profesor de desen la Drăgăşani. Este pictor şi grafician, având peste 40 de expoziţii personale, în ţară şi în străinătate. Talentul cu care a fost înzestrat reiese din minunatele lucrări expuse atât în interiorul graniţelor, cât şi în afara lor. Pasiunea cu care armonizează culorile pe o bucată de pânză dovedeşte că are vocaţie în această meserie. “Am în faţa ochilor pictura lui Olimpiu Orza şi meditez asupra satisfacţiei pe care o trăieşte, recompunând un obiect, o floare, un animal, obţinând o atmosferă a feeriei luminii şi culorii, realizând o compoziţie inedită, trăind continuu o interogare cu propriul “eu” şi cu ceea ce pictează. Lucrările lui Olimpiu Orza sunt unitare în concepţia artistică şi bine chibzuite compoziţional, iar diversitatea în armoniile cromatice este relevantă. Găsesc cultura lui Olimpiu Orza mult evoluată, lucru pentru care merită felicitări şi laude”, declara Mircea Deac după vizionarea expoziţiei lui Olimpiu Orza de la Râmnicu Vâlcea, din anul 2008. “Olimpiu Orza este un laborios, preocupat, în pictură, de vibraţia cromatică a luminii, în ciclul infinit al relaţiilor acestuia cu forma şi culoarea”, susţinea Constantin Ilea, în aceeaşi perioadă. În opinia lui Orza, “(…) căutarea vieţii acolo unde nu e, unde nu ştim că ar fi, a fost o preocupare a mea, iar eu am căutat-o prin plastica pe care o fac. Mă pasionează reprezentarea materiei imponderabile, abstracte, substanţa fictivă, care, plastic, pune probleme deosebit de interesante, în rezolvarea lor, îţi dă sentimentul implicării directe în adevăratul act de creaţie”. Drăgăşaniul a oferit României foarte multe valori, în diferite domenii de activitate. Nu mai este nici un dubiu că adevărata capitală culturală a Vâlcii se află aici, în urbea vinului, Dar, din păcate, după cum nu mai are nici industrie, Drăgăşaniul anului 2011, nu mai are nici prea mulţi oameni de cultură în viaţă. Practic, la ora actuală, Cultura Drăgăşaniului se mai sprijină pe un singur pilon şi acela este artistul plastician Olimpiu Orza. Trecut deja de 67 de ani, Olimpiu Orza promite însă multe decenii în slujba culturii drăgăşenene, iar acest lucru nu poate decât să ne bucure enorm… Şi o dovadă a faptului că ardeleanul sabilit pe plaiuri olteneşti nu are de gând să se lase cu una cu două o reprezintă tocmai intenţia acestuia de a organiza o nouă expoziţie aniversară. Evenimentul se va produce, când altcândva decât de ziua marelui artist drăgăşenean, adică în luna februarie a anului 2012 şi va fi un eveniment de anvergură care va uni Oltenia şi Ardealul, din nou, în cuget şi în simţiri, spre înfăptuirea unui lucru măreţ: promovarea artei vizuale. Aceasta, deoarece expoziţia lui Orza va debuta la Drăgăşani, în sala Mugur Isărescu de la parterul primăriei urbei vinului şi apoi, la câteva luni, se va muta la Galeriile de Artă “Artex” din municipiul reşedinţă de judeţ, Râmnicu Vâlcea, pentru ca ultimă oprire să o facă în capitala Culturală a Ardealului mult îndrăgit de Olimpiu Orza şi capitala Culturală nu numai a României, dar a Europei, după cum bine se ştie, respectiv, pe frumoasele plaiuri ale Sibiului, la Galeria de Artă din Centrul acestui oraş, ori la Muzeul Brukenthal. Expoziţia va fi una tematică şi se va intitula, cel mai probabil, “Forme şi Structuri”. Aceasta va consta dintr-un număr de cel puţin 60 de tablouri pictate pe pânză, în ulei, opt dintre ele fiindu-vă deja dezvăluite, alăturat, în fotocopii, de către ziarul nostru… Tematica acestei expoziţii pregătite de artistul plastician drăgăşenean Olimpiu Orza se bucură de o doză serioasă de suprarealism, conjugată cu un naturalism perfect. Toate lucrările se conjugă într-o ambianţă ce se vrea a fi una accesibilă publicului indiferent de statutul său intelectual, indiferent de vârstă, de sex, religie ori categorie socială. “După ce am ieşit din activitatea 
profesional-didactică, mai exact după anul 2009 încoace, am continuat activitatea artistică, fiindcă un artist nu iese niciodată la pensie, ci se retrage numai atunci când Dumnezeu decide că are nevoie de încă un pictor, acolo sus, la dreapta Lui!… Sunt pensionat deja de doi ani. Dar ce treabă am eu cu pensia?!… Eu pictez de îmi ies ochii. Chiar dacă admiratorii mei nu prea mai aud de mine, le-am explicat, cât am ştiut eu, cu prilejul ultimei mele expoziţii că am nevoie de o perioadă de… “gestaţie”, în care să am destul timp să-mi pun creaţia în evidenţă. Crezul meu artistic este să-mi continui această activitate până când plenitudinea artei mele va ajunge la o anumită saturaţie şi până când voi considera eu că mi-am împlinit unul din visele mele de căpătâi, anume acela de a nu permite ca arta mea să pice în derizoriu. Vreau să spun exact ca Nicolae Iorga: “Dacă pe acest pământ nu ai lăsat cel puţin o grămăjoară de nisip, atunci nu ai trăit!”. Ca om al Drăgăşaniului, îmi doresc enorm de mult ca arta mea să fie cunoscută de către drăgăşeneni, de vâlceni şi aşa mai departe… M-aş bucura mult dacă oamenii din Drăgăşani mi-ar înţelege efortul de a implementa arta şi cultura, în urbea pe care eu o iubesc mult şi care pot să spun că îmi aparţine, mai ales din punct de vedere cultural!”, ne-a declarat, zilele trecute, ultimul mohican al culturii drăgăşenene, artistul plastician olteano-ardelean Olimpiu Orza.
Primarii fac totul de capul lor, acum, în lumea modernă
Olimpiu Orza nu are numai împliniri. El are şi multe pietre care îi apasă greu de tot pe sufletul său de artist împătimit. Una dintre dezamăgirile imense ale ultimului mohican al culturii drăgăşenene, Olimpiu Orza, constă din faptul că, dacă odată, demult, cei care conduceau destinele oraşului, cereau opinia celor îndreptăţiţi să o exprime, acum nimeni nu mai întreabă un artist plastician ce părere are de culorile pe care le-a ales edilul-şef pentru a vopsi sediul primăriei, Maternităţii sau al altor instituţii publice, nimeni nu i-a cerut părerea lui Orza despre cât de nepotrivită este decizia de a construi o sală de cultură în mijlocul unui domeniu care arată ca şi cum ar fi fost călcat în picioare de tancurile sovietice din Primul Război Mondial. “Să pui o Casă de Cultură printre resturile unui stadion, căci nupot spune altceva despre acel loc, este cea mai mare tâmpenie. Spun resturile unui stadion deşi mai toată lumea îl vede ca o bază sportivă veritabilă. Pentru Dumnezeu, n-am cum să o numesc eu aşa! Puteau să mă întrebe. Oriunde pica mai bine o asemenea investiţie decât acolo! Dar ei nu profită de mine, care le-aş sta la dispoziţie, trup şi suflet, în orice problemă din cele care au făcut şi mai fac încă obiectul activităţii mele!”, a spus artistul plastician drăgăşenean, Olimpiu Orza. Chiar şi aşa, în contextul în care Palatul de Cultură aflat acum în construcţie va purta tot numele lui Gib I. Mihăescu, artistul plastician care a intrat deja în istorie ca acel pictor care s-a ocupat intens de opera simbolului drăgăşenean, pictând scene din importantele creaţii ale scriitorului în cauză, s-a declarat dispus ca să doneze municipalităţii din Drăgăşani şi ultimele şase tablouri pe care le mai deţine la ora actuală şi care înfăţişează scene din opera artistului literelor, restul lucrărilor din seria Gib I. Mihăescu semnate Olimpiu Orza fiind acum, împărţite prin diverse muzee şi instituţii de învăţământ şi cultură din întreaga lume, începând cu Colegiul Naţional Gib I. Mihăescu, continuând cu instituţii similare din judeţul Dolj şi terminând cu muzee de renume din Germania, Franţa şi nu numai.
alyn_propress@yahoo.com
ww w.publipro.ro
0729-507.307