Marin Covrig – învăţătorul… căluşarilor!
2 octombrie, 2011 Fara comentariiDa
că mai era vreun dubiu, acum suntem siguri: Căluşul, la Vâlcea, a fost inventat în sudul judeţului, mai exact, în oraşul Bălceşti. Este o concluzie pe care o desprindem după ce am studiat pasiunea cu care învăţătorul Marin Covrig (foto) din acest micuţ dar frumos orăşlel vâlcean se ocupă de tinerii care vor să ducă mai departe jocul Căluşului, acest excepţional obicei tradiţional pur romînesc. Învăţătorul Marin Covrig este un personaj aparte al oraşului Bălceşti, taman pentru acest fapt. A ajuns la vârsta de 56 ani si de mai bine de 30 de ani, se ocupă de învăţarea copiilor care i-au trecut pragul clasei, jocurile populare româneşti. “Aşa am învăţat şi eu de la cei bătrâni, căci tradiţiile româneşti trebuie păstrate, şi, bineînţeles, transmise în această manieră, căci ce e al nostru nu trebuie pierdut, că trebuie predate din generaţie în generaţie. Copiilor le place şi, vă spun sincer, nu am avut elev care, după ce a terminat şcoala generală, să nu ştie să joace căluşul, hora de mână, sârba sau balta. Înainte, căluşul, de exemplu, se juca pe trei generaţii, îl jucau copiii, liceenii şi oamenii care nu mai aveau treabă cu şcoala, dar şi 80 de ani aveau cei ce jucau. Acum, sunt mai multe preocupări, nu mai e ca pe vremuri, dar facem şi noi ce putem, căci ar fi păcat să ne pierdem tradiţiile!”, spune învăţătorul Marin Covrig din orăşelul Bălceşti. Dascălul de Căluşari, din Bălceşti ţine sub catedră, în permanenţă, un acordeon şi nu e zi să nu cânte împreună cu elevii săi măcar câteva melodii: “Cântăm cântece populare. La mine, la clasă, nu se aud manele sau alte melodii împrumutate de la alte popoare. Noi suntem români, nu altceva!”, a concluzionat Marin Covrig. Şi ca să existe şi o dovadă, peste timp, a muncii extracuriculare a învăţătorului Marin Covrig şi a elevilor acestuia, anul trecut, elevii lui Marin Covrig au plecat la colindat şi au reuşit să strângă o “avere” mică dar suficientă pentru a se reuşi cumpărarea unui xerox pentru clasă, care era absolut indispensabil, după cum susţine mentorul viitorilor artişti (sperăm). “Nu ne-am îmbogăţit, de pe urma colindatului, dar nici rău nu a fost pentru că poate bogaţi material nu mă pot declara nici eu, nici elevii mei, dar bogaţi, din punct de vedere spiritual, cu siguranţă, suntem cu toţi. Aceasta, deoarece altă dată, când am mai fost cu colindul, am strâns bani şi am dus copiii în excursie. Ne-am dus împreună la Peştera Muierii şi la Polovragi. Mulţi dintre ei, să ştiţi, ies rar din Bălceşti şi, astfel, sunt convins că am pus la cale ceva care i-a bucurat pe toti, cu adevărat. Nu a trebuit să plătească nimic, dar au avut şi bani ca să-şi poată lua câte un suvenir. Aşa vom face mereu, cumpărăm ce ne trebuie, din ce strângem. Mie nu-mi trebuie bani, toţi îi folosim pentru binele copiilor!”, a încheiat Marin Covrig, singurul dascăl pe care l-am auzit şi noi, în România, până acum, să spună că nu îi trebuie bani şi să nu trăiască de pe spinarea copiilor, dar pe copii învăţându-i cum să-şi câştige, de mici, un ban cinstit, dar, mai mult, să promoveze în acelaşi timp ceva frumos, ceva care altfel ar dispărea pentru totdeauna. Bravo, maestre ! De ar fi mai mulţi precum domnia ta, am fi şi noi mulţumiţi, dar, din păcate, în 2011, majoritatea dascălilor, vin la ore cu ţuica-n nas, ori, în ceea ce le priveşte pe dame, nici nu intră bine pe porţile şcolilor, că se gândesc cum să scape nmai iute de şi aşa sumarele haine pe care le au pe ele…
• Alin BARBU,
e-mail: alyn_propress@yahoo.com
www.publipro.ro
blog: alynbarbu.wordpress.com
telefon mobil: 0729-507.307