Altu’ moare şi-aşa n-are coşmar ca această directoare, ce-şi plimbă… crucea bunicilor la… subsoare!

15 octombrie, 2014 Fara comentarii

prof ionela pitigoi, directorul Clubului Copiilor DRagasani si piesa ei instigatoare la violentaÎn acest an, principala dezamăgire a celor care au luat parte la Festivalul tradiţional la Drăgăşani, Lăutarul, ajuns la cea de a IX-a ediţie, nu a mai constat din boşorogii care au venit să bocească pe scena Eurocinema Drăgăşani. Locul lor a fost luat de această dată de o tânără aşa-zisă profesoară, pe numele său Ionela Piţigoi, ajunsă Dumnezeu ştie cum mare directoreasă mare a Clubului Copiilor din cel de la doilea municipiu al Vâlcii, instituţie care până să îi facă ea renumele de râs, ajunsese singurul pilon pe care se mai sprijinea cultura urbei vinului. Aceasta a pus în scenă un cretinism pe care nimeni până acum nua vrut să i-l promoveze perin spectacole şi mai ales pe posturile de televiziune şi în presa scrisă. De ce? Păi, în primul rând, pentru că era o piesă care nu neapărat că instiga la violenţă, întruchipând poveste uciderii Brânocvenilor, însă este de natură a-i emoţiona şi marca pe viaţă pe prichindeii care, siliţi de halul de directoare a Clubului Copiilor Drăgăşani, au interpretat respectivele aşa-zise roluri. Se aprindeau lumânări, se descânta, se tămâia şi nu mai spunem care a fost cireaşa de pe coliva directoarei Piţigoi: prezenţa în secnă a unui călău care, cu un topor cu două tăişuri înscena decapitarea Brătienilor. O mai psunem odată: actorii erau 100% copii (minori), iar publicul, în proporţie de mai bine de trei sferturi era format tot din minori. La final, am asistat şi la strângerea recuzitei şi ne-am făcut cruce cu ambele mâini când directoreasa habarnistă şi fără pic de experienţă, în domeniul teatral mai ales, deşi ea susţine contrariul şi se crede chiar demnă de Osacr-ul pentru regie, a urcat printre lojele eurocinema Drăgăşani cu o cruce la sudsoară, cruce folosită în aşa-zisa interpretare şi despre care am aflat de la unii dintre copii că cică are şi o poveste cu care directoreasa se mândrea în faţa lor: anume că este crucea unei rubedenii d-a sa, decedată. (Menţionăm că nici n-am reţinut dacă era vorba de vreun bunic, bunică sau altă rudă a ei, din cauza şocului la care am fost supuşi mai ales vizual când ne-am imaginat-o pe înfricoşătoare Moarte îmbrăcată în rochie roşie şi în loc de coasă, cu co cruce la subraţ, dar mai ales când am auzit din gura copiilor povestea respectivei cruci.)! Doamne, fereşte-ne pe viitor de Moartea Roşie cu Crucea la subraţ pe care numai Satana o putea pune să conducă destinele singurei instituţii de educaţie culturală activă la ora actuală, în urbea vinului, pe semne că se apropie şi “moartea” acestei instituţii, după chipul şi asemănarea industriei drăgăşenene, a casei de cultură de aici şi aşa mai departe, dacă nu va fi urgent schimbată această individă din funcţia amintită…

Cultural

Comenteaza articolul

(necesar)

(necesar)



Ziarele PubliPro


Pentru a citi un ziar dati click pe sigla lui...